As putea sa scriu o carte, iar acesta ar putea sa fie titlul ei: Romanul unei tristeti infinite. N-am pretentia ca ar fi ceva interesant sau folositoare cuiva, n-am nici macar pretentia ca stiu sa scriu. Tot ce fac e sa incerc sa transpun in cuvinte zbuciumul din suflet, trairile uimitor de intense de care am parte… din pacate, cele mai multe, coplesitor de triste. E adevarat, mi-e mai usor sa-mi las sufletul acaparat de tristete decat sa lupt, cu mine, cu viata. E mai usor sa-mi plang de mila decat sa ma ridic deasupra sentimentelor negative care-mi coplesesc viata. Si, clar, de ce mai multe ori aleg calea mai usoara… care, prea multe lucruri bune nu-mi aduce.
Starile care pun stapanire pe mine sunt pe cat de intense pe-atat de diverse si de variabile. In urma cu o clipa imi simteam sufletul plin de pace, simteam ca pot sa merg mai departe cu inima cat de cat usoara, cu zambetul pe buze, si, mai ales, cu incredere… si acum simt iar ca tristetea ma acapareaza, simt iar ca nu mai sunt in stare sa fac nici un pas, ca mi-e sufletul blocat, coplesit de amaraciune, disperat… si nu gasesc deloc calea pe care trebuie sa merg. Si, tot asa, zi de zi, o iau, iar si iar, de la capat… e totul cand cenusiu, cand negru… nuante mai calde, parca nici nu mai exista…:(Aseara mi s-a spus ca merg pe un teren minat… si ca trebuie sa am mare grija, ca pot sa fac rau nu doar mie, ci si celor din jur… ca trebuie sa fiu puternica si sa am incredere… si rational, stiu foarte bine ce trebuie sa fac dar sufletul… cum sa-i impun sufletului o cale rationala? Pot sa-mi impun zi de zi sa fac ceea ce TREBUIE, pot sa accept restrictiile, limitele care-mi sunt impuse, sau cele pe care eu mi le impun dar… sentimentele… ele oricum exista… si nu pot sa le opresc, sufletul nu-l pot impiedica sa simta, sa viseze, sa spere… sufletul nu-l pot ucide… desi, moare, putin cate putin de cand cu starea asta naspa:)
Daca ai sti cata putere poate avea tristetea uneori…Cand suntem ravasiti, suntem mult mai vii, si privim mai adanc în noi..
O fiinta draga mie îmi spunea ca ea simte sa scrie atunci cand e trista…eu fac la fel:)si de multe ori cand ii citesc articolele scrise din sufletul ei imi trasmite o stare de emotie care ma face la randul meu sa simt..Sa transmiti emotie e un dar. Sa simti cum o faci tu e o stare..de spirit!
Fericire si tristete-durerea dragostei!
sâmbătă, 25 iunie 2011
miercuri, 20 aprilie 2011
Suflet pierdut si fara speranta in viitor..;(!
Ma intreb oare cand voi scapa de aceasta tristete care imi macina sufletul... M-am decis sa dispar,sa rup contactul cu toti prietenii mei, doar sa il pot uita...dar pana la urma nam mai facut-o :) Stiu ca am fost egoista dar nu exista alta cale... cred totusi ca indiferent ce cale as fi ales tot acolo as fi ajuns...
Imi este foarte greu sa scap de gandurile care imi misuna prin suflet, asa multe intrebari fara raspunsuri, credeam ca imi va fi mai usor dar m-am inselatIubesc... da iubesc chear iubesc...:| din pacate iubirea nu-mi este impartasita, el ma iubeste in felul lui, dar nah asta e..Am incercat sa-l uit, dar nu am reusit, am incercat sa-l urasc, dar in zadar... Imi era cel mai bun prieten si singurul cu care puteam sa fiu deschisa... I-am spus ca voi putea trai fara iubirea lui sau fara sa-l am langa mine, dar nu voi putea trai fara prietenia lui... ciudat nu?... dar este adevarat
Sincer nu-mi dau seama ce a dus la prapastia care s-a infiripat inte noi, am stat si m-am gandit si tot nu reusesc sa aflu... Imi venea sa urlu de durere uneori knd ma gandeam la unele chestii, o durere care ma macina putin cate putin... din pacate nici sa mor nu pot, poate asta ar fi fost singura cale care sa ma salveze de durerea pe care o simt uneori...
Ma simt pierduta si fara speranta cand ma gandesc la ... mai bine gata!
Imi este foarte greu sa scap de gandurile care imi misuna prin suflet, asa multe intrebari fara raspunsuri, credeam ca imi va fi mai usor dar m-am inselatIubesc... da iubesc chear iubesc...:| din pacate iubirea nu-mi este impartasita, el ma iubeste in felul lui, dar nah asta e..Am incercat sa-l uit, dar nu am reusit, am incercat sa-l urasc, dar in zadar... Imi era cel mai bun prieten si singurul cu care puteam sa fiu deschisa... I-am spus ca voi putea trai fara iubirea lui sau fara sa-l am langa mine, dar nu voi putea trai fara prietenia lui... ciudat nu?... dar este adevarat
Sincer nu-mi dau seama ce a dus la prapastia care s-a infiripat inte noi, am stat si m-am gandit si tot nu reusesc sa aflu... Imi venea sa urlu de durere uneori knd ma gandeam la unele chestii, o durere care ma macina putin cate putin... din pacate nici sa mor nu pot, poate asta ar fi fost singura cale care sa ma salveze de durerea pe care o simt uneori...
Ma simt pierduta si fara speranta cand ma gandesc la ... mai bine gata!
duminică, 17 aprilie 2011
Fericire si tristete-durerea dragostei!
Cioburi de inima vorbe de stele ecuatii fara contur infinitul vazut in spatiul ciobit de abstract! Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!
De ce doare atat dragostea?De ce nu putem iubi fara sa doara?
Inima mi-e plina de dragoste si cu toate ca sunt fericita sunt totusi trista si nefericita totodata!
Ma plimb pe strazi,ma opresc si astept vantul sa ma racoreasca.Caldura topeste in mine.orice gand ,orice idee.Caut copacii sub a caror umbra lumea devine mai buna,caut si nu ma regasesc.
Ma opresc pe strada si incerc sa te caut.Soarele orbeste ochii,dorul orbeste ratiunea si ochii mei plini de lacrimi sunt obositi de-atata cautare si-as vrea sa ma las purtat de vant catre iarna...
Caldura devine inchisoare,cerul sufocant de albastru ma innebuneste,pamantul imi arde talpile si drumul catre tine devine de neatins.Fiecare frunza ma frige,fiecare privire a cuiva ma distruge si fiecare gand ma face sa ma simt si mai singur in aceasta caldura de moarte.
De ce doare atat dragostea?De ce nu putem iubi fara sa doara?
Inima mi-e plina de dragoste si cu toate ca sunt fericita sunt totusi trista si nefericita totodata!
Ma plimb pe strazi,ma opresc si astept vantul sa ma racoreasca.Caldura topeste in mine.orice gand ,orice idee.Caut copacii sub a caror umbra lumea devine mai buna,caut si nu ma regasesc.
Ma opresc pe strada si incerc sa te caut.Soarele orbeste ochii,dorul orbeste ratiunea si ochii mei plini de lacrimi sunt obositi de-atata cautare si-as vrea sa ma las purtat de vant catre iarna...
Caldura devine inchisoare,cerul sufocant de albastru ma innebuneste,pamantul imi arde talpile si drumul catre tine devine de neatins.Fiecare frunza ma frige,fiecare privire a cuiva ma distruge si fiecare gand ma face sa ma simt si mai singur in aceasta caldura de moarte.
duminică, 3 aprilie 2011
curatzelu meu;x
Ubitu;x era si el curat si dormea ca un bebe mik sunt poze mai recente de luna trecuta..
nu prea am ce sa mai spun de el deja e mare nu mai face multe nazbatii...doar aseara dormea ca un porculetz pe marginea patului si era geanta mea langa...se tot intindea si a cazut dinrect in ea mama ce mam speriat era noaptea pe la 1 jumate liniste in camera numai dintr-o data buff:)))
duminică, 26 decembrie 2010
mos craciun exista!!!
De Craciun cand impodobeam bradul cu mama era si iubitu pe langa noi si statea suparat ca pe el nu il bagam in seama;)).Ín seara de ajun a Craciunului cand veneau colindatori ßíjú meu latra pe ei si ii scotea afara:))..asa era la inceput apoi cand a vazut ca se tot repeta a inceput sa se linguseasca si el pe langa copii care veneau.(Crezand ca ii da si lui mama bani;)).)
joi, 9 decembrie 2010
MOS CRACIUN E ELL;x
Mosulica e biju;))
De cateva luni nam mai zis nimic de el
pt ca nu aveam timp si de blog
dar s-au intamplat multe cu mine cu el,
puiu meu acum e putin mai mare e gras:))
are vre-o 4kg si acum in 13 Decembrie
puiu meu scump face 8 luni;x e mare nu;;)?
Cand era mai mic era mai dragalas era mai pufos dar acum e putin mai altfel a crescut,sa facut mai rau acum nu mai are blanitza aia alba si pufoasa
are blanitza si atata tot nu mai e asa pufos
si asa nepufos il iubesc chear il ador...;x
Aici la ultima pozica ne laudam cu dintzisori care ii avem;x
asta e al-2lea rand de dintzisori pe care ii are si musca bine
cu ei si pe mine ma musca cand il enervez si cand il strang de botic:))...
CRACIUN FERICIT TUTUROR!!
SI SARBATORI FERICITE!!
De cateva luni nam mai zis nimic de el
pt ca nu aveam timp si de blog
dar s-au intamplat multe cu mine cu el,
puiu meu acum e putin mai mare e gras:))
are vre-o 4kg si acum in 13 Decembrie
puiu meu scump face 8 luni;x e mare nu;;)?
Cand era mai mic era mai dragalas era mai pufos dar acum e putin mai altfel a crescut,sa facut mai rau acum nu mai are blanitza aia alba si pufoasa
are blanitza si atata tot nu mai e asa pufos
si asa nepufos il iubesc chear il ador...;x
Aici la ultima pozica ne laudam cu dintzisori care ii avem;x
asta e al-2lea rand de dintzisori pe care ii are si musca bine
cu ei si pe mine ma musca cand il enervez si cand il strang de botic:))...
CRACIUN FERICIT TUTUROR!!
SI SARBATORI FERICITE!!
Vine Mos Craciun;x
VINE MOS CRACIUN;X ABEA ASTEPT SI EU SI ELL;x
ELL;x FIIND BIJU MEU...
IN POZELE DE MAI SUS E EL SI MICA MEA COLECTZIE DE BRATZARI..
ASTAZI SUNT FACUTE POZELE DUPA CURATZENIE NE-AM GANDIT CA MAI
TREBUIE SI PUTINA DEZORDINE...IMPRASTIIND BRATZARILE PRIN PAT FACAND POZE
MAMA VAZAND LUCRUL ASTA...ZICEA:MAI AI CHEF DE FACUT POZE DUPA ATATA LUCRU...EU:DA CAND E VORBA DE VIATZA MEA...ORICE FAC PT EL SI NE CONTINOUAM SEDINTZA FOTO MAI DEPARTE IGNORANDO PE MAMI:))...
luni, 18 octombrie 2010
miercuri, 13 octombrie 2010
duminică, 10 octombrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)







































