Suflet pierdut si fara speranta in viitor..;(!

Ma intreb oare cand voi scapa de aceasta tristete care imi macina sufletul... M-am decis sa dispar,sa rup contactul cu toti prietenii mei, doar sa il pot uita...dar pana la urma nam mai facut-o :) Stiu ca am fost egoista dar nu exista alta cale... cred totusi ca indiferent ce cale as fi ales tot acolo as fi ajuns...
Imi este foarte greu sa scap de gandurile care imi misuna prin suflet, asa multe intrebari fara raspunsuri, credeam ca imi va fi mai usor dar m-am inselatIubesc... da iubesc chear iubesc...:| din pacate iubirea nu-mi este impartasita, el ma iubeste in felul lui, dar nah asta e..Am incercat sa-l uit, dar nu am reusit, am incercat sa-l urasc, dar in zadar... Imi era cel mai bun prieten si singurul cu care puteam sa fiu deschisa... I-am spus ca voi putea trai fara iubirea lui sau fara sa-l am langa mine, dar nu voi putea trai fara prietenia lui... ciudat nu?... dar este adevarat
Sincer nu-mi dau seama ce a dus la prapastia care s-a infiripat inte noi, am stat si m-am gandit si tot nu reusesc sa aflu... Imi venea sa urlu de durere uneori knd ma gandeam la unele chestii, o durere care ma macina putin cate putin... din pacate nici sa mor nu pot, poate asta ar fi fost singura cale care sa ma salveze de durerea pe care o simt uneori...
Ma simt pierduta si fara speranta cand ma gandesc la ... mai bine gata!